Maculopatia diabetică: cauze, simptome, tratament

Rezumat: Maculopatia diabetică este o complicație oculară a diabetului care afectează macula, zona centrală a retinei responsabilă pentru vederea clară și detaliată. Cea mai frecventă manifestare este edemul macular diabetic, produs prin acumularea de lichid în maculă.

Boala poate provoca vedere încețoșată, imagini deformate și dificultăți la citit, dar uneori evoluează fără simptome la început. Diagnosticul se bazează pe examinarea fundului de ochi și tomografia în coerență optică.

Tratamentul poate include injecții anti-VEGF, laser, corticosteroizi sau, în anumite situații, intervenție chirurgicală. Controlul diabetului și controalele oftalmologice regulate ajută la reducerea riscului de pierdere a vederii.

1. Ce este maculopatia diabetică?
2. Care este legătura dintre diabet, retinopatie și afectarea maculei?
3. Care sunt cauzele și factorii de risc pentru maculopatia diabetică?
4. Care sunt simptomele maculopatiei diabetice?
a. Vedere încețoșată și dificultăți la citit
b. Distorsionarea imaginilor și pierderea vederii centrale
c. De ce un pacient diabetic poate să nu observe simptomele la început?
5. Cum se diagnostichează maculopatia diabetică?
6. Cum se tratează maculopatia diabetică?
a. Injecțiile intraoculare cu medicamente anti-VEGF
b. Tratamentul cu laser
c. Alte opțiuni de tratament
7. Poate fi prevenită apariția maculopatiei diabetice?
8. Concluzie

NEWSLETTER DEDICAT DOC

1. Ce este maculopatia diabetică?

Maculopatia diabetică reprezintă afectarea maculei provocată de modificările vasculare produse de diabet. Macula este zona centrală a retinei și este esențială pentru vederea fină, necesară activităților precum cititul, recunoașterea fețelor, condusul sau observarea detaliilor.

Maculopatia diabetică poate cuprinde mai multe tipuri de modificări. Una dintre cele mai importante este edemul macular diabetic, în care vasele mici de sânge deteriorate permit trecerea lichidului și a altor componente ale sângelui în țesutul retinian.

Lichidul acumulat determină îngroșarea și umflarea maculei. Atunci când este afectat centrul maculei, numit fovee, vederea centrală poate scădea considerabil.

O altă formă de maculopatie diabetică este afectarea ischemică. În acest caz, capilarele care hrănesc macula se închid sau devin insuficiente, iar țesutul nu mai primește cantitatea normală de oxigen și substanțe nutritive.

Edemul și ischemia pot exista separat sau împreună. Această diferență este importantă deoarece tratamentele actuale sunt mult mai eficiente pentru edemul macular decât pentru pierderea circulației capilare din maculă.

2. Care este legătura dintre diabet, retinopatie și afectarea maculei?

Un nivel ridicat al glicemiei menținut timp îndelungat poate deteriora vasele mici din întregul organism, inclusiv pe cele ale retinei. Din acest motiv, un pacient diabetic poate dezvolta treptat retinopatie diabetică.

În primele etape ale bolii pot apărea mici dilatații ale capilarelor, numite microanevrisme, precum și hemoragii și modificări ale permeabilității vasculare. Pe măsură ce retinopatia progresează, unele vase se pot închide, iar altele pot începe să piardă lichid.

Atunci când această scurgere de lichid afectează macula, poate apărea edemul macular diabetic. Acesta se poate dezvolta în diferite etape ale retinopatiei diabetice, inclusiv înainte ca boala să ajungă în forma proliferativă.

Retinopatia proliferativă reprezintă o etapă avansată în care apar vase de sânge noi și fragile. Acestea pot sângera în interiorul ochiului și pot favoriza formarea unor membrane fibroase care trag de retină.

Pentru pacientul diabetic, controalele oftalmologice nu trebuie amânate până la apariția problemelor de vedere. Retinopatia și maculopatia diabetică pot exista o perioadă înainte ca persoana să remarce că vede mai slab.

3. Care sunt cauzele și factorii de risc pentru maculopatia diabetică?

Cauza fundamentală este afectarea microvasculară produsă de diabet. Hiperglicemia cronică declanșează mai multe procese care afectează pereții vaselor retiniene și bariera care, în mod normal, împiedică lichidul să pătrundă în retină.

Când această barieră devine prea permeabilă, lichidul se poate acumula în maculă. Procesele inflamatorii și creșterea unor factori care stimulează permeabilitatea vasculară, inclusiv VEGF, contribuie la apariția edemului macular diabetic.

Printre cei mai importanți factori de risc se află durata diabetului și controlul insuficient al glicemiei. Cu cât o persoană are diabet de mai mult timp, cu atât crește probabilitatea apariției unei retinopatii.

Hipertensiunea arterială și valorile nefavorabile ale lipidelor din sânge sunt, de asemenea, asociate cu apariția și progresia retinopatiei diabetice.

Boala renală diabetică reprezintă un alt semnal de alarmă. Cercetări recente au găsit o asociere între afectarea renală, inclusiv prezența albuminei în urină, și un risc mai mare de retinopatie și edem macular diabetic.

De aceea, protecția ochilor nu este doar responsabilitatea medicului oftalmolog. Un medic diabetolog contribuie la reducerea riscului prin controlul glicemiei și evaluarea factorilor metabolici care favorizează complicațiile diabetului.

4. Care sunt simptomele maculopatiei diabetice?

Simptomele depind de localizarea și severitatea afectării. Maculopatia diabetică poate produce modificări discrete ale vederii sau, în formele avansate, o scădere importantă a vederii centrale.

a. Vedere încețoșată și dificultăți la citit

Vederea încețoșată este unul dintre cele mai frecvente simptome ale edemului macular. Literele pot părea mai puțin clare, iar cititul textelor mici poate deveni dificil.

Pacientul poate observa că are nevoie de lumină mai puternică pentru a citi sau că nu mai distinge detaliile la fel de bine ca înainte.

Uneori, modificarea apare numai la un ochi. În această situație, pacientul poate observa problema mai târziu deoarece ochiul cu vedere mai bună compensează parțial deficitul celuilalt ochi.

b. Distorsionarea imaginilor și pierderea vederii centrale

Maculopatia diabetică poate determina metamorfopsie, adică perceperea distorsionată a obiectelor. Liniile care sunt în realitate drepte pot părea ondulate sau deformate.

Unele obiecte pot părea mai mari sau mai mici decât sunt în realitate. Culorile pot părea mai șterse, iar contrastul poate scădea.

În formele grave poate apărea pierderea unei părți din vederea centrală. Pacientul poate avea dificultăți în recunoașterea fețelor sau la citit, chiar dacă vederea periferică rămâne relativ bună.

c. De ce un pacient diabetic poate să nu observe simptomele la început?

Retinopatia diabetică poate evolua mult timp fără simptome evidente. Același lucru este posibil și în cazul edemului macular care nu afectează încă centrul maculei.

De aceea, faptul că o persoană vede bine nu exclude existența unor modificări retiniene.

Un pacient diabetic nu ar trebui să aștepte apariția vederii încețoșate pentru a merge la oftalmolog. Descoperirea modificărilor înainte de apariția pierderii importante a vederii permite monitorizarea și tratamentul la momentul potrivit.

5. Cum se diagnostichează maculopatia diabetică?

Diagnosticul începe cu un consult oftalmologic complet. Medicul poate măsura acuitatea vizuală și poate examina retina după dilatarea pupilei cu picături.

O investigație foarte importantă este tomografia în coerență optică, abreviată OCT. Este o examinare neinvazivă care produce imagini detaliate ale straturilor retinei și poate evidenția îngroșarea maculei și acumulările de lichid.

OCT-ul este folosit atât la diagnostic, cât și pentru urmărirea răspunsului la tratament. Măsurătorile obținute permit medicului să observe dacă edemul scade, persistă sau revine.

În unele cazuri se efectuează angiografie cu fluoresceină. O substanță de contrast este injectată într-o venă, după care sunt realizate fotografii ale retinei. Investigația poate evidenția vasele care pierd lichid și zonele în care circulația sanguină este deficitară.

Angiografia OCT, numită OCT-A, permite evaluarea vaselor retiniene fără injectarea fluoresceinei și este din ce în ce mai utilizată pentru studierea ischemiei maculare.

Colaborarea cu un medic diabetolog este importantă deoarece rezultatele oftalmologice trebuie privite împreună cu nivelul glicemiei, tensiunea arterială, profilul lipidic și celelalte complicații ale diabetului.

6. Cum se tratează maculopatia diabetică?

Tratamentul depinde de tipul maculopatiei, localizarea edemului, acuitatea vizuală și prezența altor modificări de retinopatie.

În prezent, cele mai multe tratamente disponibile vizează în primul rând edemul macular diabetic. Pentru ischemia maculară nu există încă o terapie care să refacă în mod sigur capilarele deja pierdute.

a. Injecțiile intraoculare cu medicamente anti-VEGF

Medicamentele anti-VEGF reprezintă tratamentul de primă linie pentru majoritatea ochilor cu edem macular diabetic care afectează centrul maculei și reduce vederea.

VEGF este o proteină implicată în creșterea permeabilității vaselor de sânge. Blocarea ei poate reduce scurgerea de lichid și edemul retinian.

Medicamentele sunt injectate în interiorul ochiului, în vitros, după anestezie locală cu picături. Printre substanțele utilizate se numără aflibercept, ranibizumab și, în anumite sisteme medicale, bevacizumab utilizat în afara indicației oficiale oftalmologice.

În ultimii ani au devenit disponibile și terapii care acționează asupra mai multor mecanisme implicate în boală.

Tratamentul necesită de obicei injecții repetate și monitorizare prin OCT. Frecvența este stabilită individual, în funcție de răspunsul ochiului.

Studiile din practica medicală reală confirmă că terapiile anti-VEGF pot îmbunătăți vederea și anatomia maculei, deși rezultatele depind și de regularitatea tratamentului și de stadiul în care acesta este început.

b. Tratamentul cu laser

Laserul a reprezentat mult timp tratamentul principal pentru edemul macular diabetic, dar rolul său s-a schimbat odată cu apariția injecțiilor anti-VEGF.

Pentru edemul care afectează centrul maculei și reduce vederea, anti-VEGF este, în general, preferat ca primă opțiune. Laserul focal sau în grilă poate rămâne util în anumite forme sau atunci când edemul persistă.

Există și tehnici cu laser subprag sau micropuls, concepute pentru a reduce afectarea țesutului retinian. Cercetările recente analizează inclusiv asocierea lor cu tratamentul anti-VEGF.

c. Alte opțiuni de tratament

Corticosteroizii administrați intraocular reprezintă o alternativă pentru anumite persoane, mai ales atunci când edemul persistă în ciuda tratamentului anti-VEGF sau anti-VEGF nu poate fi folosit.

Ei pot reduce inflamația și edemul, dar prezintă riscuri precum creșterea presiunii intraoculare și accelerarea apariției cataractei. De aceea, selecția pacienților și monitorizarea sunt importante.

Intervenția chirurgicală numită vitrectomie este necesară numai în anumite situații. Poate fi luată în considerare dacă există tracțiune asupra maculei sau în unele cazuri de edem persistent asociat unor modificări vitreoretiniene.

În retinopatia diabetică proliferativă, vitrectomia poate deveni necesară pentru hemoragii vitroase persistente, dezlipire de retină prin tracțiune sau alte complicații severe.

7. Poate fi prevenită apariția maculopatiei diabetice?

Maculopatia diabetică nu poate fi prevenită în toate cazurile, dar riscul poate fi redus considerabil prin controlul factorilor care contribuie la deteriorarea vaselor retiniene.

Controlul glicemiei este esențial. Menținerea valorilor glicemice în țintele stabilite împreună cu un medic diabetolog reduce riscul apariției și progresiei retinopatiei.

Este important și controlul tensiunii arteriale și al lipidelor din sânge. Hipertensiunea și dislipidemia sunt asociate cu evoluția nefavorabilă a retinopatiei.

Pacientul diabetic trebuie să respecte programul recomandat de controale oftalmologice. Pentru diabetul de tip 2, examenul oftalmologic inițial este recomandat încă de la diagnostic, deoarece boala poate exista de mai mult timp înainte să fie descoperită.

În diabetul de tip 1, primul examen oftalmologic complet este recomandat, în general, în primii cinci ani după debutul bolii.

Dacă există deja retinopatie, controalele sunt de regulă cel puțin anuale și pot deveni mai frecvente dacă boala progresează sau dacă apare edem macular.

Oftalmologul și medicul diabetolog au, prin urmare, roluri complementare. Primul urmărește retina și tratează complicațiile oculare, iar un medic diabetolog ajută la controlul bolii care stă la originea acestor modificări.

8. Concluzie

Maculopatia diabetică este una dintre complicațiile importante ale diabetului deoarece afectează macula, regiunea retinei care oferă vederea centrală clară.

Edemul macular diabetic este una dintre principalele sale manifestări și poate provoca vedere încețoșată, dificultăți la citit și deformarea imaginilor. Totuși, boala poate fi prezentă înainte să apară simptome evidente.

OCT-ul permite detectarea și monitorizarea precisă a edemului, iar tratamentele moderne au schimbat semnificativ prognosticul. Pentru edemul central care afectează vederea, injecțiile anti-VEGF reprezintă de regulă prima opțiune. Laserul, corticosteroizii și chirurgia au indicații specifice.

Un pacient diabetic își poate proteja vederea prin controlul glicemiei, tensiunii și colesterolului și prin prezentarea regulată la oftalmolog. Colaborarea dintre oftalmolog și un medic diabetolog este esențială pentru prevenirea sau limitarea complicațiilor produse de diabet.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ce este maculopatia diabetică?
Răspuns: Maculopatia diabetică este deteriorarea maculei provocată de diabet. Poate include acumularea de lichid în maculă, numită edem macular diabetic, dar și afectarea circulației sanguine la acest nivel.

Întrebare: Care sunt primele simptome ale maculopatiei diabetice?
Răspuns: Pot apărea vedere încețoșată, dificultăți la citit, culori mai șterse sau deformarea imaginilor. În primele etape, însă, boala poate să nu producă simptome.

Întrebare: Se poate vindeca edemul macular diabetic?
Răspuns: Tratamentul poate reduce edemul și poate îmbunătăți sau stabiliza vederea, dar sunt adesea necesare monitorizare și tratamente repetate. Rezultatul depinde de severitatea și durata afectării.

Întrebare: Este necesară operația pentru retinopatia diabetică?
Răspuns: Nu în majoritatea cazurilor. Retinopatia poate fi tratată prin monitorizare, injecții sau laser. Vitrectomia este rezervată unor complicații, precum hemoragia vitroasă persistentă, dezlipirea de retină prin tracțiune sau anumite forme complicate de edem macular.

Întrebare: Ce rol are un medic diabetolog în prevenirea afectării ochilor?
Răspuns: Un medic diabetolog ajută pacientul să controleze glicemia și ceilalți factori de risc. Un control metabolic bun poate reduce riscul apariției și progresiei retinopatiei diabetice.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Diabetes Association - 12. Retinopathy, Neuropathy, and Foot Care: Standards of Care in Diabetes—2026
https://diabetesjournals.org/care/article/49/Supplement_1/S261/163919/12-Retinopathy-Neuropathy-and-Foot-Care-Standards
Pub Med - Diabetic macular edema (DME): dissecting pathogenesis, prognostication, diagnostic modalities along with current and futuristic therapeutic insights
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39468614/
Studiul „Diabetic macular edema (DME): dissecting pathogenesis, prognostication, diagnostic modalities along with current and futuristic therapeutic insights”, apărut Int J Retina Vitreous. 2024 Oct 28;10(1):83. doi: 10.1186/s40942-024-00603-y, autori: Ahmed Sermed Al Sakini et al.
Pub Med - Risk factors for diabetic retinopathy, diabetic macular edema, and sight-threatening diabetic retinopathy
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38750958/
Studiul „Risk factors for diabetic retinopathy, diabetic macular edema, and sight-threatening diabetic retinopathy”, apărut în Asia Pac J Ophthalmol (Phila). 2024 May-Jun;13(3):100067. doi: 10.1016/j.apjo.2024.100067. Epub 2024 May 13, autori: Guihua Zhang et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...