Riscul de Parkinson, mai mare la pacientii cu hepatita
Rezumat: Unele cercetări sugerează că persoanele cu hepatită virală ar putea avea un risc mai mare de boala Parkinson, asocierea fiind mai clară în cazul hepatitei C. Inflamația cronică, modificările sistemului imunitar și efectele infecției asupra sistemului nervos sunt câteva dintre mecanismele investigate.
Pentru hepatita B, rezultatele studiilor sunt mai puțin uniforme. Cercetările analizează și dacă tratamentul antiviral poate influența riscul neurologic, însă până în prezent nu s-a demonstrat că acesta previne boala Parkinson.
Persoanele cu hepatita B sau hepatita C trebuie să își trateze și monitorizeze corect afecțiunea hepatică și să discute cu medicul simptomele neurologice persistente.
1. Care este legătura dintre hepatită și boala Parkinson?
2. De ce ar putea hepatita B și hepatita C să crească riscul de Parkinson?
a. Rolul inflamației cronice
b. Cum pot fi afectate creierul și sistemul nervos?
3. Cât de mare este riscul de Parkinson la persoanele cu hepatită?
a. Ce spun studiile despre hepatita B?
b. Ce spun studiile despre hepatita C?
4. Tratamentul hepatitei poate influența riscul de Parkinson?
5. Ce simptome de Parkinson trebuie urmărite la pacienții cu hepatită?
6. Ce pot face persoanele cu hepatita B sau hepatita C pentru a-și proteja sănătatea neurologică?
7. Concluzie
1. Care este legătura dintre hepatită și boala Parkinson?
Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează în principal mișcarea. Ea apare prin deteriorarea și pierderea treptată a unor neuroni dintr-o regiune cerebrală numită substantia nigra. Acești neuroni produc dopamină, o substanță importantă pentru controlul mișcărilor.
În ultimii ani, oamenii de știință au devenit tot mai interesați de legătura dintre infecțiile cronice, inflamație și bolile neurodegenerative. În această categorie intră și cercetările privind hepatita B, hepatita C și Parkinson.
O metaanaliză publicată în 2024, care a reunit șase studii și peste 2,5 milioane de persoane, a găsit o asociere între infecția cu virusul hepatitei C și un risc mai mare de Parkinson. Pentru hepatita B, rezultatele analizelor incluse nu au fost însă consecvente.
Este important de subliniat că o asociere statistică nu demonstrează că hepatita provoacă Parkinson. Vârsta, diabetul, bolile cardiovasculare, ciroza și numeroși alți factori pot influența rezultatele studiilor observaționale.
În plus, boala Parkinson nu trebuie confundată cu parkinsonismul. Parkinsonismul reprezintă un ansamblu de simptome asemănătoare bolii Parkinson, precum încetinirea mișcărilor, rigiditatea și tremorul, care poate avea mai multe cauze.
2. De ce ar putea hepatita B și hepatita C să crească riscul de Parkinson?
Mecanismele exacte nu sunt cunoscute. Cercetătorii analizează mai multe explicații posibile, printre care inflamația cronică, activarea anormală a sistemului imunitar, stresul oxidativ și efectele anumitor infecții asupra sistemului nervos.
Aceste mecanisme rămân în mare parte ipoteze biologice. Nu s-a stabilit că fiecare pacient cu hepatita B sau hepatita C prezintă modificări cerebrale care conduc la Parkinson.
a. Rolul inflamației cronice
Atât infecțiile virale cronice, cât și boala Parkinson sunt asociate cu procese inflamatorii. În hepatitele cronice, sistemul imunitar rămâne activ pentru perioade îndelungate ca răspuns la persistența virusului.
Inflamația nu se limitează întotdeauna la ficat. Moleculele inflamatorii eliberate în circulație pot avea efecte și asupra altor organe. Cercetările încearcă să stabilească dacă acest mediu inflamator poate favoriza, în anumite condiții, neuroinflamația.
În Parkinson, neuroinflamația este considerată una dintre componentele procesului neurodegenerativ. Microglia, celulele imunitare ale creierului, poate deveni activată și poate elibera molecule proinflamatoare care influențează funcționarea neuronilor.
Un alt element caracteristic bolii Parkinson este acumularea anormală a unei proteine numite alfa-sinucleină. Interacțiunea dintre alfa-sinucleină, microglie și răspunsul inflamator este studiată intens, dar relația dintre aceste procese este foarte complexă.
b. Cum pot fi afectate creierul și sistemul nervos?
Dintre cele două virusuri hepatitice, efectele neurologice ale virusului hepatitei C sunt documentate mai bine.
Hepatita C este cunoscută ca o boală care poate produce și manifestări extrahepatice. Cercetările descriu posibile efecte asupra sistemului nervos prin mecanisme inflamatorii, imunitare, vasculare și, posibil, prin alterarea funcției barierei hematoencefalice.
Bariera hematoencefalică funcționează ca un sistem de protecție între sânge și țesutul cerebral. Modificarea acesteia în contextul inflamației ar putea facilita trecerea unor molecule inflamatorii și influența mediul în care funcționează neuronii.
Au fost propuse și mecanisme care implică stresul oxidativ și disfuncția mitocondrială. Mitocondriile produc energia necesară celulelor, iar deteriorarea funcției lor este investigată atât în bolile hepatice cronice, cât și în neurodegenerare.
Aceste observații oferă explicații biologice posibile, însă nu constituie dovada că virusurile hepatitei declanșează direct boala Parkinson.
3. Cât de mare este riscul de Parkinson la persoanele cu hepatită?
Estimarea riscului depinde de populația studiată, modul de diagnosticare, durata monitorizării și factorii luați în calcul de cercetători.
Cea mai relevantă analiză recentă a inclus șase studii și peste 2,56 milioane de participanți. Autorii au analizat separat hepatita B, hepatita C și coinfecția cu cele două virusuri.
Pentru hepatita C, rezultatele combinate au arătat o asociere cu Parkinson. În funcție de metoda statistică utilizată, estimările au indicat un OR de 1,10 și un HR de 1,37 comparativ cu persoanele fără această infecție.
Aceste cifre reprezintă risc relativ, nu probabilitatea ca o anumită persoană să dezvolte Parkinson. Majoritatea persoanelor cu hepatita C nu vor dezvolta boala Parkinson.
a. Ce spun studiile despre hepatita B?
Pentru hepatita B, situația este mai dificil de interpretat.
În metaanaliza din 2024, unele metode de analiză au sugerat o creștere a riscului, iar altele nu. Autorii au concluzionat că rezultatele privind hepatita B sunt inconsistente și că sunt necesare cercetări suplimentare.
Diferențele dintre studii pot proveni din particularitățile populațiilor cercetate, prevalența hepatitei B, tratamentul antiviral, vârsta participanților, alte boli existente și modul în care au fost identificate cazurile de Parkinson.
Prin urmare, nu se poate afirma în prezent că orice persoană cu hepatita B are automat un risc crescut de Parkinson.
b. Ce spun studiile despre hepatita C?
Pentru hepatita C există dovezi epidemiologice ceva mai consistente.
Un studiu amplu realizat anterior în Taiwan a constatat, după ajustarea pentru vârstă, sex și alte boli, o asociere între hepatita C și un risc cu aproximativ 29% mai mare de Parkinson.
O metaanaliză mai veche, care a inclus peste 323.000 de participanți, a raportat de asemenea o asociere între hepatita C cronică și Parkinson, cu un OR combinat de 1,35.
Rezultatele mai recente susțin existența unei posibile legături, dar nu demonstrează cauzalitatea. Sunt necesare studii care să clarifice dacă infecția în sine, inflamația, afectarea hepatică sau alți factori explică asocierea.
4. Tratamentul hepatitei poate influența riscul de Parkinson?
Această întrebare a primit multă atenție, în special în cazul hepatitei C.
Un studiu observațional mai vechi a constatat o incidență mai mică a bolii Parkinson la pacienții cu hepatita C care primiseră tratament antiviral bazat pe interferon comparativ cu cei netratați. Autorii au sugerat că reducerea activității virusului ar putea avea un efect favorabil.
Datele mai noi nu confirmă însă clar acest efect.
Un studiu a urmărit 17.199 de persoane cu hepatita C timp de aproximativ 17 ani. Cercetătorii nu au găsit o asociere semnificativă între tipul sau rezultatul tratamentului antiviral și riscul ulterior de Parkinson ori parkinsonism.
În acel studiu, ciroza a fost asociată cu aproximativ dublarea riscului de Parkinson sau parkinsonism, iar diabetul de tip 2 cu un risc de aproximativ trei ori mai mare. Aceste constatări arată cât de complexă este relația dintre bolile hepatice și neurologice.
În hepatita C, tratamentele moderne cu antivirale cu acțiune directă vindecă peste 95% dintre persoanele tratate, de regulă după 8–12 săptămâni de terapie. Principalul scop este eliminarea infecției și prevenirea complicațiilor hepatice și extrahepatice.
Pentru hepatita B, un studiu publicat în 2025 a analizat peste 230.000 de pacienți și a observat un risc mai mic de Parkinson în primii ani la unii pacienți tratați cu analogi nucleoz(t)idici. Diferența nu s-a menținut însă constant pe parcursul monitorizării.
Prin urmare, tratamentul hepatitei nu trebuie considerat o metodă demonstrată de prevenire a bolii Parkinson. El trebuie administrat conform indicațiilor medicale pentru controlul sau vindecarea infecției și pentru protejarea ficatului.
5. Ce simptome de Parkinson trebuie urmărite la pacienții cu hepatită?
Prezența hepatitei B sau a hepatitei C nu înseamnă că pacientul trebuie să interpreteze orice tremor sau dificultate de mișcare drept Parkinson.
Unul dintre simptomele caracteristice este tremorul de repaus. De obicei începe la o mână, dar poate apărea și la picior sau la nivelul mandibulei. Nu toate persoanele cu Parkinson au însă tremor.
Un alt semn important este bradikinezia, adică încetinirea mișcărilor. Activități obișnuite, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul sau mersul, pot deveni treptat mai lente și mai dificile.
Rigiditatea musculară este de asemenea frecventă. Persoana poate simți mușchii rigizi, dureroși sau greu de mobilizat.
Pot apărea modificări ale mersului, pași mici, reducerea balansului brațelor în timpul mersului, probleme de echilibru și dificultatea de a începe o mișcare.
Parkinson produce și simptome non-motorii. Printre acestea se pot număra tulburările de somn, constipația, depresia, anxietatea, oboseala și modificările funcțiilor cognitive.
Multe dintre aceste manifestări pot avea și alte cauze. De aceea, apariția lor nu permite autodiagnosticarea bolii Parkinson. Simptomele persistente sau progresive necesită evaluare neurologică.
6. Ce pot face persoanele cu hepatita B sau hepatita C pentru a-și proteja sănătatea neurologică?
Cel mai important pas este tratarea și monitorizarea corespunzătoare a hepatitei.
Persoanele cu hepatita B cronică trebuie monitorizate periodic pentru evaluarea funcției ficatului și a progresiei bolii. Unele persoane au indicație pentru tratament antiviral, în timp ce altele necesită supraveghere fără tratament imediat.
În hepatita C, tratamentul cu antivirale cu acțiune directă este recomandat pentru aproape toate persoanele cu infecție activă și poate vindeca peste 95% dintre cazuri.
Este important și controlul bolilor asociate. Hipertensiunea, diabetul, dislipidemia și bolile cardiovasculare trebuie diagnosticate și tratate corespunzător.
Activitatea fizică regulată aduce beneficii pentru sănătatea cardiovasculară, metabolică și cerebrală. Alimentația echilibrată și menținerea unei greutăți potrivite contribuie, de asemenea, la sănătatea generală.
Alcoolul poate agrava leziunile hepatice, astfel încât persoanele cu hepatită trebuie să discute cu medicul despre consumul de alcool. Medicamentele și suplimentele alimentare nu trebuie luate fără verificarea eventualelor riscuri sau interacțiuni.
Vaccinarea este esențială pentru prevenirea hepatitei B la persoanele neimunizate. În schimb, pentru hepatita C nu există în prezent vaccin.
Nu este recomandată efectuarea unor investigații neurologice speciale doar pentru că o persoană are hepatita B sau hepatita C. Dacă apar tremor persistent, rigiditate, încetinirea mișcărilor sau modificări progresive ale mersului, este indicat un consult medical.
7. Concluzie
Cercetările din ultimii ani sugerează existența unei legături între hepatitele virale și boala Parkinson, însă dovezile diferă în funcție de tipul infecției.
Pentru hepatita C, mai multe studii și metaanalize indică un risc relativ ceva mai mare de Parkinson. Pentru hepatita B, rezultatele sunt contradictorii și nu permit o concluzie fermă.
Mecanismele investigate includ inflamația cronică, răspunsul imun, stresul oxidativ și posibila influență asupra sistemului nervos. Totuși, hepatita nu a fost demonstrată drept cauză directă a bolii Parkinson.
De asemenea, nu există suficiente dovezi pentru a afirma că tratamentul antiviral previne Parkinson. Tratarea hepatitei rămâne însă esențială pentru controlul infecției, protejarea ficatului și reducerea complicațiilor.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Hepatita C crește riscul de Parkinson?
Răspuns: Studiile observaționale și metaanalizele indică o asociere între hepatita C și un risc relativ mai mare de Parkinson, dar nu demonstrează că hepatita C provoacă direct boala.
Întrebare: Hepatita B poate provoca Parkinson?
Răspuns: Nu s-a demonstrat că hepatita B provoacă Parkinson. Studiile privind asocierea dintre hepatita B și Parkinson au avut rezultate neuniforme.
Întrebare: Tratarea hepatitei C scade riscul de Parkinson?
Răspuns: Nu se știe cu certitudine. Unele studii au observat un risc mai mic după tratamentul antiviral, în timp ce cercetări mai recente nu au găsit o asociere semnificativă.
Întrebare: Care sunt primele simptome ale bolii Parkinson?
Răspuns: Pot apărea tremor de repaus, încetinirea mișcărilor, rigiditate musculară, modificări ale mersului și probleme de echilibru. Unele persoane nu prezintă tremor.
Întrebare: Ce trebuie să facă o persoană cu hepatită dacă observă tremor?
Răspuns: Tremorul are numeroase cauze și nu înseamnă automat Parkinson. Dacă este persistent, se agravează sau este însoțit de rigiditate și încetinirea mișcărilor, este indicată evaluarea medicală.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PMC - Association of nucleos(t)ide analogue therapy with Parkinson disease in chronic hepatitis B patients
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12044151/
Studiul „Association of nucleos(t)ide analogue therapy with Parkinson disease in chronic hepatitis B patients”, apărut în Sci Rep. 2025 Apr 30;15:15192. doi: 10.1038/s41598-025-00110-6, autori: Jihye Lim et al.
Pub Med - Risk of Parkinson's disease in hepatitis B and C populations: a systematic review and meta-analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37899363/
Studiul „Risk of Parkinson's disease in hepatitis B and C populations: a systematic review and meta-analysis”, apărut în J Neural Transm (Vienna). 2024 Jun;131(6):609-616. doi: 10.1007/s00702-023-02705-7. Epub 2023 Oct 29, autori: Clyve Yu Leon Yaow et al.
Frontiers - Emerging role of microglia in inter-cellular transmission of α-synuclein in Parkinson’s disease
https://www.frontiersin.org/journals/aging-neuroscience/articles/10.3389/fnagi.2024.1411104/full
Studiul „Emerging role of microglia in inter-cellular transmission of α-synuclein in Parkinson’s disease”, apărut în Front. Aging Neurosci., 09 October 2024, Sec. Parkinson’s Disease and Aging-related Movement Disorders, Volume 16 - 2024 | https://doi.org/10.3389/fnagi.2024.1411104, autori: Xiangbo Zhang et al.
Te-ar mai putea interesa și...
