7 lucruri pe care nu le stiai despre nevazatori

Rezumat: Persoanele nevăzătoare nu percep lumea toate în același mod. Orbirea poate exista de la naștere sau poate apărea mai târziu, iar multe persoane considerate nevăzătoare păstrează un anumit grad de vedere.

Creierul se poate adapta la lipsa informațiilor primite prin ochi, folosind mai eficient auzul, atingerea și alte informații senzoriale. Nevăzătorii visează, pot folosi tehnologii digitale, pot citi în Braille și unii învață chiar să se orienteze prin ecolocație.

Cercetările arată însă că nu toate simțurile devin automat mai ascuțite. Experiența unui om orb depinde mult de cauza și momentul în care s-a instalat orbirea.

1. Cum percep lumea persoanele nevăzătoare?
a. Ce înseamnă să fii nevăzător din naștere?
b. Cum se schimbă percepția la o persoană care și-a pierdut vederea?
2. Nevăzătorii au celelalte simțuri mai ascuțite?
a. Auzul și orientarea în spațiu
b. Rolul tactil și al mirosului
3. Oamenii nevăzători visează?
a. Cum visează cei nevăzători din naștere?
b. Ce visează un om care nu a fost orb din naștere?
4. Ce „văd” persoanele nevăzătoare când închid ochii?
a. Orbirea nu înseamnă întotdeauna întuneric complet
b. Diferența dintre lipsa totală de vedere și vederea reziduală
5. Cum reușesc oamenii nevăzători să se orienteze fără ajutorul ochilor?
a. Bastonul alb și reperele auditive
b. Poate un om orb să folosească ecolocația?
6. Cum citesc și folosesc tehnologia persoanele nevăzătoare?
a. Alfabetul Braille
b. Telefoanele, calculatoarele și cititoarele de ecran
7. Orbirea schimbă memoria și modul în care funcționează creierul?
a. Cum se adaptează creierul atunci când lipsește vederea?
b. Există diferențe între nevăzătorii din naștere și cei care au orbit ulterior?
8. Concluzie

Recomandările Experților DOC

1. Cum percep lumea persoanele nevăzătoare?

Lumea unui om nevăzător nu este o lume lipsită de informație, ci una în care informațiile sunt obținute și organizate diferit. Sunetele, atingerea, poziția corpului, mirosurile, temperatura, curenții de aer și memoria spațială pot deveni repere importante.

De asemenea, termenul „nevăzători” cuprinde persoane cu niveluri foarte diferite de vedere. Unele nu percep deloc lumina, în timp ce altele disting lumina, mișcarea, formele sau anumite obiecte. Prin urmare, orbirea nu reprezintă o experiență identică pentru toată lumea.

a. Ce înseamnă să fii nevăzător din naștere?

O persoană nevăzătoare din naștere nu are amintiri vizuale construite anterior. Concepte precum forma, distanța sau dimensiunea pot fi învățate prin atingere, mișcare, auz și explicații verbale, fără ca ochii să furnizeze informațiile pe care se bazează o persoană văzătoare.

Creierul aflat în dezvoltare este foarte adaptabil. Cercetările arată că, în orbirea congenitală, zonele occipitale asociate în mod obișnuit cu vederea pot participa la procesarea informațiilor tactile, auditive și chiar lingvistice.

b. Cum se schimbă percepția la o persoană care și-a pierdut vederea?

Situația este diferită pentru cineva care a avut vedere înainte să devină orb. Persoana poate păstra amintiri despre culori, chipuri, obiecte, peisaje și despre modul în care acestea arată.

Momentul pierderii vederii contează și pentru adaptarea creierului. Cercetările asupra neuroplasticității indică diferențe între persoanele nevăzătoare din copilărie și cele care și-au pierdut vederea după ce sistemul vizual era deja matur.

2. Nevăzătorii au celelalte simțuri mai ascuțite?

Ideea că orice om orb are automat auz, miros și simț tactil extraordinare este mai degrabă un mit. Dovezile științifice sugerează un tablou mult mai complex.

a. Auzul și orientarea în spațiu

Unele persoane nevăzătoare sunt foarte bune la localizarea anumitor sunete sau la extragerea informațiilor utile din mediul sonor. Creierul poate acorda o atenție mai mare indiciilor auditive atunci când vederea nu este disponibilă.

Totuși, performanțele diferă în funcție de sarcină. O analiză amplă a cercetărilor a concluzionat că pierderea vederii nu produce o îmbunătățire generală a tuturor abilităților auditive. Pentru unele sarcini există avantaje, pentru altele nu.

b. Rolul tactil și al mirosului

Atingerea are o importanță evidentă în citirea Braille, explorarea obiectelor și identificarea detaliilor pe care o persoană văzătoare le-ar observa cu ochii.

Antrenamentul tactil repetat poate fi asociat cu o discriminare tactilă foarte bună, în special la persoanele care citesc frecvent Braille. Totuși, performanțele depind de experiență și nu trebuie presupus că orice persoană nevăzătoare are automat un simț tactil superior.

În privința mirosului, dovezile sunt și mai prudente. O analiză a studiilor disponibile nu a găsit o superioritate olfactivă generală a nevăzătorilor față de persoanele văzătoare, iar o analiză ulterioară a confirmat că rezultatele cercetărilor sunt eterogene.

3. Oamenii nevăzători visează?

Da. Orbirea nu împiedică apariția viselor. Diferențele apar mai ales în conținutul senzorial al acestora.

a. Cum visează cei nevăzători din naștere?

Persoanele care nu au avut vedere încă de la naștere pot avea vise bogate în sunete, senzații tactile, mișcare, mirosuri, gusturi și emoții.

Întrebarea dacă o persoană cu orbire congenitală poate avea și experiențe asemănătoare imaginilor vizuale este încă dezbătută. O revizuire sistematică arată că au fost raportate rare impresii vizuo-spațiale, dar dovezile nu permit concluzia simplă că acestea „văd imagini” la fel ca persoanele văzătoare.

Cu alte cuvinte, afirmația des întâlnită potrivit căreia nevăzătorii din naștere „nu văd absolut nimic în vise” este prea categorică. Cercetarea asupra naturii acestor experiențe continuă.

b. Ce visează un om care nu a fost orb din naștere?

O persoană care a văzut o perioadă înainte de apariția orbirii poate continua să aibă imagini vizuale în vise. Creierul păstrează amintiri despre culori, oameni, locuri și obiecte.

Conținutul vizual al viselor poate însă să se modifice după pierderea vederii. Importanța experiențelor auditive, tactile și a altor senzații poate crește, iar cantitatea imaginilor vizuale poate varia în funcție de vârsta la care a apărut orbirea și de timpul trecut de atunci.

4. Ce „văd” persoanele nevăzătoare când închid ochii?

Nu există un răspuns universal la această întrebare, deoarece depinde de tipul și severitatea orbirii.

a. Orbirea nu înseamnă întotdeauna întuneric complet

Orbirea totală, numită medical „fără percepția luminii”, reprezintă forma în care persoana nu poate detecta nici măcar dacă o lumină este aprinsă.

Multe alte persoane încadrate ca nevăzătoare pot percepe într-o anumită măsură lumina, mișcările, contrastele sau formele. Experiența lor nu poate fi descrisă simplu prin expresia „văd numai negru”.

Un om care a orbit după ani de vedere poate, de asemenea, să își imagineze voluntar un chip sau un obiect. Imaginea mentală provenită din memorie nu este însă același lucru cu vederea produsă de informația care vine în acel moment prin ochii.

b. Diferența dintre lipsa totală de vedere și vederea reziduală

Vederea reziduală înseamnă că există încă o anumită funcție vizuală. O persoană poate observa lumina, contururile, mișcarea sau obiectele aflate numai într-o anumită parte a câmpului vizual.

De aceea, doi oameni descriși drept „orbi” pot avea experiențe foarte diferite. Clasificările medicale disting mai multe niveluri de afectare vizuală, până la pierderea completă a percepției luminii.

Unele persoane cu pierdere importantă a vederii pot avea și halucinații vizuale complexe, fenomen asociat cu sindromul Charles Bonnet. Acestea nu înseamnă că vederea normală a revenit și nu sunt același lucru cu imaginile produse de ochii sănătoși.

5. Cum reușesc oamenii nevăzători să se orienteze fără ajutorul ochilor?

Orientarea este o abilitate care poate fi învățată și perfecționată. Un om orb poate combina informații provenite din auz, atingere, poziția corpului, memorie și instrumente de mobilitate.

a. Bastonul alb și reperele auditive

Bastonul alb ajută la detectarea bordurilor, treptelor, obstacolelor și modificărilor suprafeței de deplasare înainte ca persoana să ajungă la acestea.

În același timp, zgomotul mașinilor, vocile, semnalele acustice, ecoul pașilor și alte repere contribuie la orientarea în spațiu.

Experiența este importantă. Studiile de navigație arată că persoanele nevăzătoare pot utiliza informațiile auditive pentru deplasare și evitarea obstacolelor, deși abilitățile diferă considerabil de la o persoană la alta.

b. Poate un om orb să folosească ecolocația?

Da. Ecolocația umană este reală și a fost studiată experimental.

Unele persoane produc scurte clicuri cu limba și ascultă ecourile reflectate de obiectele din jur. Din diferențele dintre aceste ecouri pot obține informații despre poziția sau unele caracteristici ale unui obstacol.

Această capacitate nu este rezervată unor persoane cu un „dar” special. Într-un studiu, persoane nevăzătoare și văzătoare și-au îmbunătățit semnificativ ecolocația după zece săptămâni de antrenament. Nici vârsta, nici orbirea nu au împiedicat învățarea deprinderii.

6. Cum citesc și folosesc tehnologia persoanele nevăzătoare?

Faptul că ochii nu pot citi un ecran nu înseamnă că informațiile digitale sunt inaccesibile.

a. Alfabetul Braille

Braille este un sistem tactil de citire și scriere bazat în forma sa tradițională pe celule alcătuite din șase puncte. Diferitele combinații reprezintă litere, cifre, semne de punctuație și alte simboluri.

Cititorul recunoaște combinațiile trecând degetele peste punctele în relief. Braille permite astfel accesul direct la ortografie, punctuație și structura textului, lucruri mai greu de surprins numai prin ascultarea unui material audio.

Nu orice om orb folosește însă Braille. Alegerea depinde, printre altele, de vârsta la care s-a pierdut vederea, educație, sensibilitatea tactilă și preferințele individuale.

b. Telefoanele, calculatoarele și cititoarele de ecran

Cititoarele de ecran transformă informația digitală în voce sintetizată sau o transmit către un afișaj Braille.

Utilizatorul poate naviga prin titluri, linkuri, meniuri și documente folosind tastatura ori gesturi specifice pe ecranul tactil. Afișajele Braille actualizabile ridică și coboară electronic mici pini, schimbând caracterele pe măsură ce persoana navighează prin text.

Accesibilitatea site-ului sau aplicației rămâne esențială. Un produs digital construit necorespunzător poate fi dificil sau imposibil de folosit cu un cititor de ecran, chiar dacă persoana stăpânește foarte bine tehnologia.

7. Orbirea schimbă memoria și modul în care funcționează creierul?

Da, pierderea vederii poate determina modificări ale modului în care creierul procesează informațiile, fenomen cunoscut drept neuroplasticitate.

a. Cum se adaptează creierul atunci când lipsește vederea?

Cortexul occipital este asociat în mod obișnuit cu procesarea vizuală. La oamenii nevăzători, cercetările imagistice arată că unele dintre aceste regiuni pot participa și la procesarea sunetelor, atingerii, limbajului și altor informații.

Un studiu a găsit, de exemplu, performanțe mai bune la anumite sarcini de memorie verbală în cazul persoanelor cu orbire congenitală.

Avantajul nu s-a extins însă în aceeași măsură la memoria pentru sunete fără semnificație. Cu alte cuvinte, cercetarea susține o posibilă îmbunătățire selectivă a memoriei verbale, nu ideea că orice om orb are „memorie mai bună” în general.

b. Există diferențe între nevăzătorii din naștere și cei care au orbit ulterior?

Da. Momentul în care dispare vederea influențează modul în care creierul se reorganizează.

În cazul orbirii congenitale, cortexul se dezvoltă încă de la început fără informație vizuală obișnuită. Cercetările arată o reorganizare amplă a unor regiuni care, la persoanele văzătoare, sunt implicate predominant în procesarea informației provenite prin ochii.

Când orbirea apare mai târziu, rețelele vizuale au avut deja ani de experiență vizuală. Neuroplasticitatea continuă să existe, dar reorganizarea poate urma alte modele.

De aceea, atunci când vorbim despre nevăzători, trebuie luate în calcul cauza orbirii, vârsta la care s-a pierdut vederea, existența unei vederi reziduale, experiența și deprinderile fiecărei persoane.

8. Concluzie

Orbirea nu înseamnă că o persoană trăiește pur și simplu într-un „întuneric” identic pentru toți. Unii nevăzători nu percep deloc lumina, alții au vedere reziduală, iar cei care au orbit mai târziu pot păstra amintiri vizuale foarte vii.

Nici ideea că toate celelalte simțuri devin automat excepționale nu este corectă. Creierul se adaptează, iar experiența și antrenamentul pot îmbunătăți anumite abilități auditive, tactile sau cognitive.

Nevăzătorii visează, citesc, folosesc tehnologia, se deplasează independent și pot utiliza strategii surprinzător de sofisticate, inclusiv ecolocația. Cercetările arată mai ales cât de flexibil este creierul uman și cât de diverse pot fi experiențele persoanelor care trăiesc fără vedere sau cu o vedere foarte redusă.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Nevăzătorii văd numai negru?
Răspuns: Nu. Unele persoane cu orbire totală nu percep deloc lumina, însă mulți nevăzători au vedere reziduală și pot distinge lumina, mișcarea, contrastele sau anumite forme.

Întrebare: Nevăzătorii aud mai bine decât persoanele văzătoare?
Răspuns: Nu în toate situațiile. Cercetările arată avantaje pentru anumite sarcini auditive, dar nu există o îmbunătățire generală a auzului produsă automat de orbire.

Întrebare: Un om orb din naștere visează?
Răspuns: Da. Visele pot include sunete, atingere, mirosuri, mișcare și emoții. Existența unor impresii vizuo-spațiale în visele persoanelor cu orbire congenitală rămâne un subiect cercetat și dezbătut.

Întrebare: Persoanele care au orbit mai târziu mai visează imagini?
Răspuns: Da, imaginile vizuale pot continua să apară în vise, deoarece persoana are amintiri vizuale formate înainte de pierderea vederii.

Întrebare: Un om orb poate folosi telefonul sau internetul?
Răspuns: Da. Cititoarele de ecran transformă textul și elementele interfeței în voce sau Braille, iar telefoanele și calculatoarele moderne includ numeroase funcții de accesibilitate.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - The impact of early and late blindness on language and verbal working memory: A brain-constrained neural model
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38331022/
Studiul „The impact of early and late blindness on language and verbal working memory: A brain-constrained neural model”, apărut în Neuropsychologia. 2024 Apr 15:196:108816. doi: 10.1016/j.neuropsychologia.2024.108816. Epub 2024 Feb 6, autori: Rosario Tomasello et al.
Pub Med - Visuo-spatial imagery in dreams of congenitally and early blind: a systematic review
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37457556/
Studiul „Visuo-spatial imagery in dreams of congenitally and early blind: a systematic review”, apărut în Front Integr Neurosci. 2023 Jun 30:17:1204129. doi: 10.3389/fnint.2023.1204129. ECollection 2023, autori: Katarina Ilic et al.
PLOS One - Human click-based echolocation: Effects of blindness and age, and real-life implications in a 10-week training program
https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371%2Fjournal.pone.0252330
Studiul „Human click-based echolocation: Effects of blindness and age, and real-life implications in a 10-week training program”, apărut în PLOS One, June 2, 2021
https://doi.org/10.1371/journal.pone.0252330, autori: Liam J. Norman et al.