Ce este și cum acționează substanța de contrast folosită la RMN, CT și alte proceduri imagistice

Rezumat: Substanța de contrast este utilizată în anumite investigații imagistice pentru a face mai vizibile organele, vasele de sânge, țesuturile sau leziunile. Tipul folosit depinde de procedură: contrastul iodat este frecvent utilizat la CT și unele examinări cu raze X, gadoliniul la RMN, iar microbulele la ecografie cu contrast.

Majoritatea agenților moderni au un profil bun de siguranță, însă pot apărea reacții adverse și sunt necesare precauții la unii pacienți. Funcția rinichilor, reacțiile anterioare, sarcina și alte afecțiuni pot influența alegerea contrastului. Evaluarea individuală înaintea examinării e importantă.

Recomandările Experților DOC

1. Ce este substanța de contrast și de ce se folosește în investigațiile imagistice?

Substanța de contrast este un agent administrat înainte sau în timpul unor proceduri imagistice pentru a îmbunătăți diferențierea dintre anumite structuri ale organismului. Nu toate investigațiile necesită contrast, iar tipul utilizat diferă între CT, RMN, ecografie și radiografie.

Substanța de contrast nu „colorează” permanent organele și nici nu produce ea însăși radiații. Rolul ei este să modifice temporar modul în care țesuturile apar la examinarea imagistică, astfel încât anumite detalii să poată fi observate mai clar.

a. Cum ajută substanța de contrast la evidențierea organelor și țesuturilor?

Fără contrast, unele organe, vase de sânge sau leziuni pot avea un aspect apropiat de cel al structurilor învecinate. Substanța de contrast accentuează aceste diferențe, ceea ce poate ajuta medicul radiolog să identifice mai ușor modificările.

De exemplu, poate evidenția vascularizația unei tumori, inflamația, anumite leziuni ale organelor, vasele de sânge, hemoragiile sau zonele în care circulația sângelui este modificată.

Modul în care realizează acest lucru depinde de procedură. La CT și radiografie sunt exploatate proprietățile de absorbție a razelor X, la RMN sunt modificate proprietățile magnetice ale țesuturilor, iar la ecografie microbulele reflectă undele ultrasonore.

b. În ce situații este necesară administrarea unei substanțe de contrast?

Decizia depinde de organul examinat și de întrebarea la care medicul încearcă să răspundă. Un CT fără contrast poate fi suficient pentru anumite situații, cum ar fi detectarea unor calculi renali, în timp ce alte probleme sunt evaluate mai bine după administrarea contrastului.

Substanța de contrast poate fi necesară pentru investigarea tumorilor, infecțiilor, inflamațiilor, bolilor vasculare, traumatismelor sau modificărilor unor organe interne.

Și un RMN poate fi efectuat cu sau fără contrast. Administrarea contrastului este indicată numai atunci când informația suplimentară obținută poate contribui la stabilirea diagnosticului, la evaluarea extinderii unei boli sau la urmărirea răspunsului la tratament.

c. Cât timp rămâne substanța de contrast în organism și cum este eliminată?

Durata depinde de agentul administrat și de funcționarea rinichilor. Contrastul iodat injectat intravenos are un timp de înjumătățire plasmatică de aproximativ două ore la persoanele cu funcție renală normală, iar aproape întreaga cantitate este eliminată din sânge în aproximativ 24 de ore.

Majoritatea substanțelor de contrast cu gadoliniu sunt eliminate tot prin rinichi. La persoanele cu funcție renală normală, cea mai mare parte a dozei este eliminată în urină în primele 24 de ore. Eliminarea poate dura mult mai mult dacă rinichii funcționează insuficient.

Pot rămâne cantități foarte mici de gadoliniu în anumite țesuturi o perioadă îndelungată. Până în prezent, retenția gadoliniului nu a fost asociată în mod direct cu efecte nocive demonstrate la persoanele cu funcție renală normală.

Contrastul pe bază de bariu se elimină prin materiile fecale, iar gazul din microbulele utilizate la ecografie este eliminat în principal prin plămâni, prin respirație.

2. Ce tipuri de substanță de contrast există?

a. Substanța de contrast pe bază de iod

Contrastul iodat este utilizat în special pentru CT, angiografie și alte investigații bazate pe raze X. Iodul absoarbe razele X mai mult decât multe dintre țesuturile corpului.

Zonele în care ajunge substanța de contrast iodată devin astfel mai ușor de diferențiat. Medicul poate urmări vasele de sânge, vascularizația organelor sau modul în care anumite leziuni captează contrastul.

Pentru unele examinări ale tubului digestiv se folosesc și substanțe pe bază de sulfat de bariu, administrate oral sau rectal. Atât iodul, cât și bariul sunt utilizate în proceduri care folosesc raze X.

b. Substanța de contrast pe bază de gadoliniu

Pentru RMN se utilizează frecvent agenți care conțin gadoliniu legat chimic într-o moleculă stabilă. Gadoliniul are proprietăți paramagnetice și influențează comportamentul protonilor de hidrogen din apropiere în câmpul magnetic.

Acest efect modifică semnalul obținut la RMN și poate face mai vizibile vasele de sânge, tumorile, inflamația, zonele cu vascularizație anormală sau regiunile în care bariera hemato-encefalică este afectată.

c. Substanțele de contrast folosite în ecografie

La ecografie pot fi utilizate substanțe de contrast alcătuite din microbule foarte mici de gaz, învelite într-un strat stabilizator. Acestea circulă prin vase și reflectă puternic undele ultrasonore.

Astfel, ecografia cu contrast poate arăta în timp real vascularizația și perfuzia diferitelor țesuturi. Este folosită, printre altele, pentru caracterizarea anumitor leziuni hepatice sau renale și pentru evaluarea fluxului sanguin.

Microbulele nu sunt eliminate prin rinichi în același mod ca iodul sau gadoliniul. Învelișul este metabolizat, iar gazul este eliminat prin plămâni, ceea ce face ecografia cu contrast utilă inclusiv în anumite situații de afectare renală.

3. Cum acționează substanța de contrast la CT?

CT utilizează raze X pentru a realiza numeroase imagini ale organismului, care sunt apoi procesate de computer. Contrastul iodat crește absorbția razelor X în structurile în care se acumulează.

După injectarea intravenoasă, substanța de contrast circulă rapid prin vase și ajunge la diferite organe. Imaginile pot fi obținute la momente bine stabilite, astfel încât radiologul să observe modul în care contrastul trece prin artere, vene și țesuturi.

Un CT cu contrast poate oferi informații suplimentare despre vase de sânge, tumori, inflamații, abcese, leziuni traumatice și multe alte afecțiuni.

Contrastul nu este însă necesar la fiecare CT. Alegerea dintre CT cu sau fără substanță de contrast se face în funcție de problema medicală investigată.

4. Cum funcționează substanța de contrast la RMN?

RMN nu folosește raze X și nu produce imagini prin același mecanism ca CT. Aparatul folosește un câmp magnetic puternic, unde de radiofrecvență și un computer pentru a obține imagini detaliate.

Gadoliniul modifică temporar proprietățile magnetice ale moleculelor de apă din apropiere și timpii lor de relaxare. În anumite secvențe RMN, țesuturile care captează contrastul devin mai evidente.

Acest lucru permite diferențierea mai bună a unor țesuturi normale de cele patologice și poate oferi informații despre vascularizație, inflamație sau integritatea barierei hemato-encefalice.

Un RMN fără contrast poate fi suficient pentru multe diagnostice. Gadoliniul este administrat atunci când medicul consideră că RMN cu substanță de contrast va furniza informații suplimentare relevante.

5. Se folosește substanță de contrast la ecografie și radiografie?

Da. Deși contrastul este asociat cel mai frecvent cu CT și RMN, poate fi folosit și la ecografie sau la anumite investigații cu raze X.

La ecografie, microbulele cresc reflectarea ultrasunetelor și permit urmărirea circulației sanguine în timp real. Ecografia cu contrast nu utilizează radiații ionizante.

În radiografie și fluoroscopie se poate folosi sulfatul de bariu pentru examinarea tubului digestiv. Bariul limitează trecerea razelor X și face esofagul, stomacul sau intestinele mai vizibile.

Substanțele iodate pot fi folosite și în alte examinări bazate pe raze X, precum angiografia sau unele investigații ale tractului urinar, articulațiilor ori altor cavități ale organismului.

Prin urmare, termenul „radiografie cu substanță de contrast” poate desemna proceduri diferite, iar agentul administrat este ales în funcție de regiunea examinată și de tehnica folosită.

6. Cum se administrează substanța de contrast și ce simte pacientul?

Calea de administrare depinde de procedură. Pentru majoritatea investigațiilor CT și RMN cu contrast, substanța este injectată într-o venă, de obicei la nivelul brațului.

a. Administrarea intravenoasă, orală sau pe alte căi

Contrastul iodat pentru CT și gadoliniul pentru RMN sunt administrate cel mai frecvent intravenos. În anumite examinări vasculare, contrastul poate fi introdus direct într-o arteră.

Pentru examinarea aparatului digestiv se poate administra contrast oral. Bariul poate fi administrat și rectal, în funcție de segmentul intestinal care trebuie investigat.

În anumite proceduri, contrastul poate fi introdus într-o articulație sau într-o cavitate a organismului. Modul de administrare este stabilit înaintea investigației.

b. Ce senzații pot apărea în timpul administrării?

La injectarea contrastului iodat, multe persoane simt pentru scurt timp o senzație de căldură care se răspândește prin corp și uneori un gust metalic în gură. Aceste senzații sunt de obicei trecătoare.

La administrarea gadoliniului poate apărea o senzație de rece la locul injecției. Înțepătura acului poate produce un disconfort minor sau o mică vânătaie ulterior.

Contrastul oral poate avea un gust neplăcut, iar administrarea rectală poate determina pentru scurt timp senzația de presiune sau nevoia de a merge la toaletă.

7. Ce reacții adverse poate provoca substanța de contrast?

a. Reacții adverse ușoare și frecvente

După administrarea intravenoasă pot apărea greață, durere de cap, amețeală, senzație de căldură, mâncărimi sau o erupție ușoară.

Aceste manifestări sunt în general trecătoare. Unele sunt reacții fiziologice la administrarea contrastului, nu alergii propriu-zise.

La contrastul oral cu bariu pot apărea modificări temporare ale tranzitului intestinal. Scaunul poate deveni albicios timp de câteva zile, deoarece bariul este eliminat prin materiile fecale.

b. Reacții alergice și alte complicații rare

Reacțiile asemănătoare unei alergii pot provoca urticarie, umflarea feței, respirație dificilă sau scăderea tensiunii arteriale. Reacțiile severe există, dar sunt rare.

Agenții pe bază de gadoliniu sunt foarte bine tolerați de majoritatea pacienților. Reacțiile alergice severe sunt extrem de rare, iar cele mai multe reacții raportate sunt ușoare.

O altă complicație posibilă este extravazarea, adică ieșirea unei cantități de substanță de contrast din venă în țesuturile din jur. De cele mai multe ori produce durere sau umflare locală și se rezolvă fără consecințe grave.

c. Ce legătură există între substanța de contrast și funcția rinichilor?

Contrastul iodat administrat intravenos a fost mult timp considerat o cauză importantă de afectare renală acută. Cercetările moderne sugerează însă că riscul atribuit direct contrastului a fost supraestimat în multe situații.

Riscul necesită totuși atenție la pacienții cu leziune renală acută sau insuficiență renală cronică severă. În aceste cazuri, echipa medicală analizează beneficiul investigației, alternativele și eventualele măsuri preventive.

Și gadoliniul necesită atenție în insuficiența renală avansată. Unele substanțe mai vechi au fost asociate cu fibroza sistemică nefrogenică, o complicație foarte rară, dar gravă.

Agenții moderni cu risc foarte scăzut au modificat mult această situație. Pentru substanțele pe bază de gadoliniu încadrate în grupa cu risc redus, probabilitatea fibrozei sistemice nefrogenice este considerată foarte mică chiar și în boala renală avansată.

8. Cine trebuie să fie precaut înainte de CT, RMN sau alte investigații cu substanță de contrast?

Pacientul trebuie să anunțe personalul medical dacă a avut în trecut o reacție la substanța de contrast. O reacție anterioară la același tip de agent reprezintă o informație deosebit de importantă.

Trebuie menționate și bolile renale, leziunea renală acută, dializa, diabetul, anumite boli cardiovasculare și tratamentele urmate.

Înaintea unui RMN trebuie comunicate și implanturile, stimulatoarele cardiace, dispozitivele medicale sau fragmentele metalice din organism, deoarece acestea reprezintă o problemă legată de câmpul magnetic, independentă de substanța de contrast.

Femeile trebuie să anunțe dacă sunt însărcinate sau ar putea fi însărcinate. Gadoliniul este, de regulă, evitat în sarcină și este utilizat numai când informația obținută este importantă și nu poate fi obținută adecvat altfel.

9. Cum te pregătești pentru o investigație cu substanță de contrast?

Instrucțiunile depind de examen. Este important să comunici medicului sau personalului de radiologie bolile cunoscute, tratamentele urmate și orice reacție anterioară la substanța de contrast.

În funcție de starea de sănătate și tipul agentului folosit, poate fi necesară verificarea creatininei și a ratei estimate de filtrare glomerulară, pentru evaluarea funcției rinichilor.

Postul alimentar nu este obligatoriu doar pentru că urmează administrarea intravenoasă a contrastului iodat modern sau a gadoliniului. Totuși, anumite investigații și procedurile cu sedare sau anestezie necesită restricții alimentare, astfel încât trebuie urmate instrucțiunile centrului medical.

Dacă iei metformină, nu întrerupe tratamentul din proprie inițiativă. Pentru persoanele fără leziune renală acută și cu funcție renală suficientă, recomandările actuale nu impun automat întreruperea lui înaintea contrastului intravenos iodat, însă conduita poate diferi în cazurile cu afectare renală severă.

După examinare, persoanele care nu au restricții privind consumul de lichide pot reveni în general la alimentația și activitățile obișnuite. Orice recomandare privind hidratarea trebuie adaptată stării medicale individuale.

10. Concluzie

Substanța de contrast poate crește considerabil cantitatea de informații obținută prin CT, RMN, ecografie sau anumite proceduri de radiografie. Contrastul iodat, gadoliniul, bariul și microbulele nu funcționează identic și nu au aceleași indicații sau modalități de eliminare.

Pentru majoritatea oamenilor, substanța de contrast modernă este bine tolerată. Totuși, alegerea ei trebuie făcută individual, mai ales în prezența bolilor renale, a unei reacții anterioare, a sarcinii sau a altor factori de risc. Respectarea instrucțiunilor înainte de investigație contribuie la efectuarea procedurii în condiții cât mai sigure.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ce este RMN cu substanță de contrast?
Răspuns: Este o investigație RMN în care se administrează, de regulă intravenos, un agent pe bază de gadoliniu pentru a evidenția mai bine anumite vase, organe sau țesuturi și unele modificări patologice.

Întrebare: Ce este CT cu substanță de contrast?
Răspuns: Este o examinare CT în care se utilizează de obicei contrast iodat, administrat intravenos și, în anumite investigații, oral sau pe alte căi, pentru a face anumite structuri mai vizibile.

Întrebare: Substanța de contrast este radioactivă?
Răspuns: Nu. Contrastul iodat, gadoliniul, bariul și microbulele nu sunt radioactive. CT și radiografia folosesc radiații ionizante pentru realizarea imaginilor, dar acestea sunt produse de aparatul de examinare, nu de substanța de contrast.

Întrebare: Substanța de contrast afectează rinichii?
Răspuns: Pentru majoritatea persoanelor cu funcție renală bună, riscul este redus. Precauțiile sunt mai importante în cazul leziunii renale acute sau al bolii renale cronice severe, iar riscul diferă între contrastul iodat și gadoliniu.

Întrebare: Se poate face ecografie cu substanță de contrast?
Răspuns: Da. Ecografia cu contrast folosește de obicei microbule de gaz care reflectă ultrasunetele și permit evaluarea vascularizației și perfuziei țesuturilor fără utilizarea radiațiilor ionizante.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PMC - Contrast-enhanced ultrasound of renal masses in the pre-transplant setting: literature review with case highlights
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11522065/
Studiul „Contrast-enhanced ultrasound of renal masses in the pre-transplant setting: literature review with case highlights”, apărut în Abdom Radiol (NY). 2024 Jun 20;49(12):4521–4530. doi: 10.1007/s00261-024-04366-w, autori: Krister J Barkovich et al.
Science Direct - CT and X-ray contrast agents: Current clinical challenges and the future of contrast
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1742706123005664
Studiul „CT and X-ray contrast agents: Current clinical challenges and the future of contrast”, apărut în Acta Biomaterialia, Date: November 2023, Pages: 19-36, Volume: Volume 171, 10.1016/j.actbio.2023.09.027, autori: Tyler C. Owens et al.
PMC - Waiting times between examinations with intravascularly administered contrast media: a review of contrast media pharmacokinetics and updated ESUR Contrast Media Safety Committee guidelines
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10957598/
Studiul „Waiting times between examinations with intravascularly administered contrast media: a review of contrast media pharmacokinetics and updated ESUR Contrast Media Safety Committee guidelines”, apărut în Eur Radiol. 2023 Oct 12;34(4):2512–2523. doi: 10.1007/s00330-023-10085-5, autori: Aart J van der Molen et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...